Măşti în oglindă

Ascunzi sau dezvălui?


2 comentarii

La teatru

Bună seara şi bine aţi venit la teatru. În câteva momente va începe spectacolul. Pe durata reprezentaţiei vă rugăm să aveţi amabilitatea să vă închideţi telefoanele mobile. Vă mulţumim.

Acestea sunt cuvintele care vă ajută să intraţi în rezonanţă cum piesa care astăzi va fi … Ridicaţi cortina… şi povestea începe.

După cum intuiţi voi vorbi despre teatru. Nu vreau ca după discursul meu să mergeţi toţi să vă cumpăraţin abonamente la teatru… deşi nu ar fi o idee rea. Aş vrea ca după ce ascultaţi înţeleptele mele cuvinte să nu treceţi indiferenţi pe lângă clădirea teatrului… aş vrea să vă gândiţi, fie şi pasager că vreţi să mergeţi din când în când la un spectacol… Teatrul poate avea un efect de catharsis, pentru a exterioriza sentimentele care nu sunt permise de societate. Teatrul poate fi de asemenea şi un mod de divertisment. Sigur veţi pleca de acolo îmbogăţiţi…

Imagine

Foto Malina Suplăcan

Am ridicat cortina. Scena 1. Atmosfera. Toţi cunoaşteţi clădirea teatrului… în imaginaţia mea e un palat… palatul în care Cenuşăreasa îşi continuă povestea. Eşti întâmpinat de covoare roşii, decoraţiuni aurite, scări maiestuoase, lumini feerice. Dacă închizi ochii parcă respiri un aer din alte veacuri. Aici timpul se opreşte, uiţi că eşti foarte grăbit şi nici măcar nu tresari dacă vezi oameni îmbrăcaţi ciudat sau vopsiţi înfricoşător. Mai mult decât atât… simţi cum te înconjoară misterul, emoţia anticipaţiei.

Scena 2. Actorii. Aparent nişte oameni obişnuiţi… dar cât de mult înşeală aparenţele în acest caz. Dacă îi întâlneşti pe stradă poate nu îţi atrag prin nimic atenţia. Dar acolo sus, pe scenă… în lumina reflectoarelor… sunt parcă intangibili, imateriali şi atât de frumoşi. Poate nu ne gândim  că îşi lasă o parte din ei acolo de fiecare dată, că energia ce ne-o transmit e motivul pentru care revenim iar şi iar. Vă imaginaţi cum e să trăieşti pentru acele aplauze de la final… cum să nu admiri nişte oameni care pentru acele câteva minute renunţă la propriul eu, la dureri şi griji, la bucurii? Închideţi ochii…. voi sunteţi acum acolo… vă hrăniţi din acele aplauze…

Scena 3. Spectacolele. Decoruri fantastice, muzică sau tăcere, dans şi replici memorabile. Puteţi să fiţi implicat în drama evreilor din Anatevka în piesa Scripcarul pe acoperiş, să asistaţi la un Shakespeare reinventat în mereu fascinanta A douăsprezecea noapte, să dezlegaţi misterul unei crime vizionând 8 femei şi chiar să trăiţi experienţa închisorilor comuniste în Cei ce nu uită.

Aţi intrat în atmosfera teatrului cu toate miracolele ei… nu veţi mai fi la fel de acum încolo, nu veţi mai trece indiferenţi. Sunteţi norocoşi, timpul a trecut atât de repede şi într-un mod deosebit de plăcut.

Cortina coboară, pregătiţi aplauzele…. Vă mulţumim că aţi venit la teatru şi vă aşteptăm şi data viitoare.

Anunțuri