Măşti în oglindă

Ascunzi sau dezvălui?

Cum desfaci un cadou?

Scrie un comentariu

   Ce fericire… au trecut sărbătorile de iarnă. În sfârşit n-am să mai aud refrenul dizgraţios care însoţeşte luna decembrie (da, acela cu Dăruieşte, fii mai bun, etc, etc). Dacă ar fi să existe un depozit care să conţină dorinţa de generozitate a omenirii sunt sigură ca s-ar epuiza în luna decembrie, pentru restul de 11 luni am aduna de pe margini niste resturi…

    Ne măsurăm deci abilitatea de a dărui prin numărul de cadouri pe care le oferim celor de lângă noi (mai cu drag, mai din obligaţie… după situaţie). Învăţăm că ne putem arăta iubire, aprecierea doar oferind cadouri, nu contează ce, doar să oferi ceva.

    Verbul a dărui şi-a pierdut semnificaţia, a ajuns atât de comercial… Cu toate acestea, nimic de zis, ştim să dăruim. 

    Ce mă urmăreşte pe mine în schimb este următoarea întrebare: dar ştim să primim? De ce e atât de important oare? Pentru că dacă ştim să dăruim, câteodată şi pe noi înşine (sper!), ştim oare să primim? Considerăm că avem acest drept?

    Aici recunosc că e un domeniu în care mai am nişte lucruri de învăţat. De ce cred că e normal să dăruieşti şi că aici se opresc lucrurile? Că asta înseamnă implinirea. Am constat că uneori este greu să primesc un cadou, nu cred că îl merit. Şi de aici o întreagă categorie de probleme.

    Cum să arăt bucurie pentru un lucru care cred că nu îl merit. Deşi nu eu judec asta, cel care oferă cadoul face asta, n-ar trebui să îi minimalizez gestul. Vreau să îi arat că sunt foarte fericită şi că îi mulţumesc cu toată fiinţa mea şi nu ştiu cum să fac asta. Prima reacţie este…. dar nu trebuia. Dar e plăcerea celuilalt… zâmbeşte, îmbrăţişează, mulţumeşte… este cea mai frumoasă dovadă de apreciere. Rupe cu încântare de copil ambalajul strălucitor, fă ochii mari de uimire şi fericire… aşa se desface un cadou.

   Complicând puţin lucrurile… ce se întâmplă atunci cu sentimentele sau emoţiile? De ce să nu poţi fi lăudat, iubit, complimentat şi să vezi asta ca pe ceva normal? De ce să crezi că totul se face de complezenţă (chiar dacă este aşa, ce contează?) şi să te simţi frustrat.

    Bucură-te de prezenţa celorlalţi, o meriţi. Ceilalţi îţi pun oglinda în faţă, priveşte-te şi accepta realitatea lor, nu te concetra doar pe a ta. În mod sigur vei fi mai fericit. Nu te considera obligat să întorci complimentul (sau cadoul, sau iubirea), vei fi fals. Fii cinstit cu tine însuţi şi oferă-le doar dacă le simţi, aşa nu vei avea în jurul tău oameni care să gândească aşa (prost) ca tine. Ştii ce linişte te cuprinde dacă reuşeşti să faci asta? Eu am verificat… încercaţi şi voi, nu mă credeţi pe cuvânt.

    Image

ACCEPTĂ…. MERIŢI 

 

Anunțuri

Autor: carinaflorin

Psiholog prin profesie şi pasiune. Iubesc cărţile şi teatrul cu toate emoţiile sale. Descopăr în fiecare zi un nou miracol în fiecare , tot ce trebuie să fac este să ascult. Sunt nonconformistă şi cred că viaţa mea ar fi foarte tristă fără muzică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s